Cancerul într-o tumoare canceroasă

Cancerul e o chestie misterioasa care ne sperie.

In procesul in care vom incerca sa

Il intelegem pentru a deveni mai buni la eliminarea acestuia.

Am descoperit un paradox biologic. Care e ramas nerezolvat pana in ziua de azi. Animalele foarte mari par sa fie imune la cancer. Ceea ce nu are sens,cu cat sunt mai mari. Cu atat mai mult cancer ar trebui sa aiba. Ca sa intelegem de ce prima data trebuie sa ne uitam la natura cancerului in sine. Celulele noastre sunt roboti din proteine facuti din sute de milioane de parti. Ghidate de reactii chimice,ele creeaza si demonteaza structuri,sustinand metabolismul sa faca energie sau sa faca copii aproape perfecte ale lor. Numim aceste reactii chimice complexe cai de creare.

Ele sunt biochimicale ce formeaza retele si iar retele,interconectate si puse una peste alta. Majoritatea dintre ele sunt greu de inteles de o singura minte umana ,si da,ele functioneaza perfect. Pana cand nu mai functioneaza perfect. Cu bilioane de milioane de reactii care au loc in sute de legaturi in asa multi ani intrebarea nu este daca ceva functioneaza gresit,ci cand. Erorile minuscule se aduna pana cand grandioasa masina este corupta ,ca sa prevenim ca acest lucru sa ne depaseasca,celulele noastre contin instructiuni care le fac sa se sinucida. Dar aceste instructiuni nu sunt perfecte. Daca esueaza,o celula se transforma intr-o celula canceroasa. Majoritatea sunt omorate de sistemul imunitar foarte repede,dar acesta este un joc al numerelor. Dandu-i mai mult timp o celula va comite mai multe greseli ce vor trece neobservate iar acestea si vor incepe sa se multiplice.Toate animalele se confrunta cu aceasta problema. In general celulele la animale diferite au aceleasi marimi.

Celulele unui soarece nu sunt mai mici fata de ale tale,doar au mai putine celule in total si o durata de viata mai mica. Mai putine celule si mai mica durata de viata inseamna o sansa mai mica ca lucrurile sa mearga prost sau celulele sa sufere mutatii,sau macar ar trebui sa se intample asa. Oamenii traiesc de 50 de ori mai mult. Si au de 1000 de ori mai multe celule fata de un soarece. Iar riscul de cancer e acelasi si la oameni si la soareci.Cu o durata de viata mai lunga balenele albastre cu aproximativ de 3000 de ori mai multe celule decat un om nu par sa aiba cancer deloc. Acesta este paradoxul lui Peto,derutanta constatare ca animalele foarte mari au putin,cu mult mai putin cancer decat ar trebui sa aiba. Cercetatorii cred ca exista doua variante pentru explicarea paradoxului. Evolutia si tumoriile mutante. Solutia 1:Evolutia-evolueaza sau devine o bucata de cancer. Pe măsură ce ființele multicelulare s-au dezvoltat acum 600 de milioane de ani.

Animalele au devenit mari si tot mai mari. Ceea ce a adaugat mai multe celule. Si la fel si mai multe sanse ca acestea sa fie corupte. Asa ca colectivul a trebuit sa-si imbunatateasca defensiva impotriva cancerului ,cel ce nu a facut-o. A murit ,dar cancerul nu se intampla pur si simplu.

E un proces ce implica multe greseli

Individuale si mutatii in cateva gene specifice din aceeasi celula.

Aceste gene se numesc proto oncogene. Iar cand sufera mutatii sunt vesti rele. Spre exemplu,cu o mutatie corecta celula va pierde abilitatea de a se sinucide. Alta mutatie si ea va detine abilitatea de a se ascunde.

Alta si aceasta va trimite mesaje pentru a acapara resurse. Inca una si ea se va multiplica rapid. Dar aceste oncogene au un adversar. Tumorele cu gene supresoare. Ele previn ca aceste mutatii genetice sa se intample sau ordona celulei sa se omoare daca aceasta nu mai isi poate reveni. Se dovedeste ca animalele au un numar crescut de acestea. Din cauza asta,celulele elefantului au nevoie de mai multe mutatii fata de celulele soarecelui pentru a dezvolta o tumora.Ei nu sunt imuni,dar se adapteaza mult mai bine.Aceste adaptatii probabil vin cu un cost intr-o anumita forma dar cautarile nu sunt sigure care este. Poate tumorele supresoare fac elefantii sa imbatraneasca mai repede sau incetinesc procesul de vindecare al ranilor. Inca nu stim. Dar solutia paradoxului poate fi ceva diferit.

Hiper tumorele. Solutia 2: Hiper tumorele(da,pe bune). Hiper tumorele sunt numite dupa hiper paraziti. Parazitii parazitiilor.Hiper tumorele sunt tumorele tumorelor. Cancerul poate fi imaginat ca o eroare in cooperare. Normal,celulele se unesc pentru a forma structuri ca organele,tesuturile sau elementele sistemului imun. Dar celulele canceroase sunt egoiste si lucreaza doar pentru ele si propriile beneficii. Daca reusesc formeaza tumori,mari colective canceroase ce pot fi foarte greu de omorat. Pentru a face o tumora trebuie sa muncesti din greu. Milioane sau miliarde de celule canceroase se multiplica rapid acest lucru necesitand multe resurse si energie.

Cantitatea de nutrienti pe care o pot fura de la corp devine factorul ce limiteaza intinderea. Asa ca celulele canceroase pacalesc corpul sa construiasca noi vase de sange direct spre tumora pentru a hrani lucrul ce il omoara. Si aici natura celulelor canceroase devine propria lor afacere. Celulele canceroase sunt instabile singure asa ca pot continua sa sufere mutatii ,unele dintre ele mai repede fata de altele.Daca fac asta pentru o vreme la un moment dat una dintre copiile. Unei alte copii ale celulei canceroase s-ar gandi ca ii e mai bine sa continue singura propria ei afacere si inceteaza a mai coopera ceea ce inseamna ca exact ca si trupul tumora originala devine un inamic luptandu-se pentru aceiasi nutrienti si resurse. Noua celula canceroasa sufera mutatii si creeaza o noua hiper tumora. In loc sa ajute ele rup aprovizionarea cu sange fostului prieten,il va flamani si va omora tumora originala. Cancerul omora cancerul. Acest proces se poate repeta din nou si din nou si aceasta cale previne cancerul sa devina o problema pentru animalele mari.Este posibil ca animalele mari au mai multe din aceste hiper tumore decat realizeaza ,poate inca nu au crescut destul cat sa stie asta. Face sens.Doua grame de tumora este 10% din greutatea unui soarece.

Care este 0,002% din greutatea unui om. Si 0,000002% din greutatea unei balene. Toate cele trei tumori au nevoie de acelasi numar de diviziuni si au acelasi numar de celule.Deci o balena albastra batrana poate sa fie plina de tumori si pur si simplu sa nu ii pese. Sunt alte solutii propuse pentru paradoxul lui Peto precum rate metabolice diferite sau diferita arhitectura a celulelor.